Despre carte: 2017 / Un roman experimental al scriitorului american David Markson (1927-2010), recunoscut drept un clasic al postmodernismului. Romanul este o călătorie în singurătate, unde principala, și ea este singura, eroina a unei lumi pustii, aglomerată cu moștenirea culturală a omenirii, ia cititorul încurcându-și pe pânza multe fire trase din biografiile și operele celebrilor artiști (compozitori, filozofi, scriitori...), inserând fragmente strălucitoare din mituri străvechi, întinzând prin ele fragmente din amintirile contradictorii ale eroinei, impunând rezerve și asocieri, romanul te atrage într-un tipar profund, în nodurile și mirelile căruia. apare apariția unei persoane confuze și singuratice, lăsată singură cu cultura lumii (consolare? blestem obsesiv? bagaje inutile ?un set fără sens de artefacte în absența umanității?)... Markson reușește în această carte pe toate nivelurile cu adevărat importante. de convingere artistică. El a tradus contururile abstracte ale doctrinei lui Wittgenstein în teatrul concret al singurătății umane. În același timp, romanul său a surprins mult mai bine decât pseudobiografia ceea ce a făcut din Wittgenstein o figură tragică și o victimă a modernității foarte refractate pe care a ajutat-o ​​să o descopere. Polymath Markson a scris un roman uimitor de inteligent, cu o scriere clară, o voce fascinantă și un final care vă va aduce lacrimile în ochi. În plus, a creat (parcă fără să vrea) o puternică reflecție critică asupra conexiunii singurătății cu limbajul însuși... David Foster Wallace